Din afeliu.

     Într-un cub transparent, plagiez mișcările umbrei mele. Maniabil. Sunt un punct negru. În întuneric. Impenetrabil. Și iar despre mine. Și iar, încerc să-mi mâzgălesc chipul. Despot. Așa se cuvine. Indispensabil. Mama mi-a spus, că m-a adus, barza. Din afeliu. Trecerea prin furcile caudine, a început să-mi provoace plăcere. Mă avânt înainte, cu picioare, mâini, chiar și gânduri priponite. Corifeu și, în același timp, spectator. Casus Belli. Căderile iuți ca săgeata, pe pământul Tare ca piatra, nu au fost amortizate de cel căruia, ar trebui să-i spun - Tată. Inima destrăbălată, aruncată. Ricoșare. Bolovani peste păcătosul - Eu. Barofil. Te doare? Spune-le celor care iubesc morminte. Celor care aprind țigări și le lasă lângă cruce. Eu știu, nu vântul le stinge. Se simte. Ca o fantoșă, fac ceea ce-mi ordonează soarta. Zugzwang. Și ca o curvă, când cineva are nevoie de ajutor, închid poarta. După mine. Am crezut întotdeauna că o să câștige, binele. Și-au scuipat în farfuria, în care am pus bucăți de inimă. Mi-au lăsat doar carcasa. 

Demonii. Așa se nasc.