Ambrozie.

să-ți sărut cicatricea

de sub buze,

până la vindecare.

să rămân captiv

în închisoarea ta,

din raze de soare.

să uit a pune semne

de punctuație

printre expirații.

să-ți fac loc

în a mea carapace,

ca să pot.

să-mi citesc versul

cu glasul plesnit,

să-ți explic.

că fară intonația ta,

aș fi fost absorbit

de suicid.

că integrama iubirii

nu o asamblează omniscența,

ci prezența.

că elocveța nu e cea

care te-a făcut etalon.

e tăcerea.

pe care o aplici

când zâmbești,

când vorbești.

pe care o folosești

ca să iubești.