Exuvie.



o inimă
  înflorită 

prin
 explozie.

te-a 
 deziubit.

ca pe
un țânc
 crescut 
 mare.

dar
 năpastia
   nu vine  
  singură.

 și-o mai
 năpădit
  grindina 

peste
omul de
paie.

pe lângă
secetă
 oculară.

. . .

taie 
panglica
 la a sa 
 criptă.

ia
 uitați-vă

este
inaugurat
 sfârșitul.

cum ura
primește
 ștafeta 

și-l lasă
unde a
 căzut.

în zile
doldora de
 regresie.

. . .

alta mii
 pasiunea.

iar poeziile
doar un
mod

prin care
am pretins

o groapă
 comună.

niște 
săruturi 
tardive.

. . .

ori sunt
 o salvă de
 cartușe 

prin ostașul
care fuge
înapoi

spre 
propriile
linii.