Snow Angels.

     Nu o să mai scriu. Niciodată! am urlat cu gura închisă, a răsunat prin toate coridoarele capului meu, coridoare bântuite de vulpi cu nouă cozi și balauri cu șapte capete, m-au aplaudat în picioare. Sincer, am vrut să scap sfera asta împletită din sârmă ghimpată de încă un visător, un scriitor fără viitor. Și uite, acum, cos cuvânt de cuvânt. Ranfluare. Poate te întrebi de ce? Pentru că-s fericit! Foarte fericit! Vrei și tu o bucată? Azi am fost din nou copii! Ne-am fugărit, ne-am împiedicat, ne-am tăvălit prin zăpadă, am făcut îngeri pe ea,ne-am mușcat buzele despicate, locuite de prăpastii. Omăt pe genele ei, sub hainele noastre. De parcă ne-am născut încă o dată, de parcă a început viața de după viață. Paradis. A fost o seară pe care am s-o sigilez și am s-o păstrez ca pe un exponat din muzeu. Peste ani, o să fie admirată și ascultată de copii și nepoții noștri. Tot azi, împreună, am salvat o pisică, am întîlnit-o în timp ce fugea de singurătate, o trăgea de coadă gerul. O să-i găsim o casă. Nu-i pentru laudă. Promovăm bunătatea. Defapt, în acei fulgi făcuți grămadă ,nu erau sculptați îngeri. O să-ți spun secretul cu condiția că nu-l aud într-o zi de iarnă. Erau, am făcut...Îndrăgostiți de zăpadă!

    Să-ți fiu pulover vreau, să-ți acopăr corpul cu trupul meu, fular mâinile tale îmi sunt, dragostea-i pentru noi, șemineu.

                              08.01.3:58 am.