#karma.

     Prin taverne, prin ferestre murdare, își încearcă norocul, în ghicirea a mai multor șarade. Privirea lui - pasăre călătoare, spre ținutul asfaltului. Printre blocuri de țigări și copaci, supravegheat de coraci, pe fonul unui clavecin, ce-și face glasul auzit doar în capul lui, face pași, cu stângul. Unde pleacă și de unde vine? Spre/din rutina zilnică. Prin străchinile trolilor călcând. Și așa, a cutreierat, toate cărările îngustate ale vieții. Cu inima înfundată și omenia crăpată, din toate părțile. Nu-i nevoie de microscop, ca să fie observate. Și nici de calități frumoase, ca defectele să-i fie accentuate. Poate, într-o bună zi, o să ajungă la concluzia - schimbare. Ultima piesă din puzzle, el reprezintă colinele infernului, o va pierde. Să sperăm că mai are șanse. Crede că, o să fie iertat, măcelarul. Crede că o să fie uitată, participarea la masacru. Și barbarismele dedicate cerului. După faptă și răsplată. Pentru trădare - trădat. Pentru neglijență - neglijat. Pentru pumn - o bâtă după cap. Să revenim la El. Un ecorșeu. Fără credință, milă, vis. A încercat de atâtea ori - înfrânt. Tot, în astă lume, e format din două părți. Știu ce zic. Are din ce să aleagă. Frânghie sau săpun. Lucifer sau Marele Anonim. Et cetera. Tu decizi.