Pentru N.

     Am numărat. Jumătate de secundă. Nu exagerez. Jumătate de secundă după a ta plecare, trece, și sunt acaparat de dor. În acea primă jumătate încă savurez ” sărutul fantomă ”. Îndrăgostit de vocea ce-mi șoptește la ureche cuvinte construite din amor, de vocea ce-ți răsună în microfon, de cea din ecou. Cu tine, sub toate ploile în ritm de tango, cu tine, trecerea celor nouă cercuri ale infernului se transformă într-un lucru prea ușor. Sunt sclavul întunericului, tu a mea libertate. Îs manevrat de demoni, tu al meu exorcist. Cu gura căscată îți investighez și admir frumusețea dumnezeiască, Sherlock Holmes. Cred în a ta inexistență, pentru că, știu, cu tine nu se compară nici un om. Femeie între stele și stea între femei ești tu, iubito. A mea Muză și regenerare. Eu Joseph Brodsky, tu a mea poezie. Eu Ludwig van Beethoven, tu a mea muzică. Eu pas, tu pas, noi înaintare. Și-au destăinuit dragostea pe foaie toți scriitorii și îndrăgostiții lumii, au făcut-o de un infinit de ori mai bine, dar spune-mi, a iubit măcăr o ființă, vreodată, așa ca mine? Iubește? Dacă există viață după viață, tot clipirea ta aleg să o prind cu buzele, preafrumoaso. 

  

                                Te iubesc.