Scrisoare pentru Moș Crăciun.

     Moș Crăciun,

     Dacă exist eu, de ce nu ai exista tu? așa că-ți scriu fără nici o pată roșie pe obraz. Încă un an trăit în Purgatoriu, acolo-s Țar, cel ce poartă cu mândrie coroana din tablă. Aici, sunt doar un copil care știe că, defapt, înapoi merge minutarul. Am făcut grămadă vrio douăsprezece cutii de carton, bucșite cu amintiri, și acum vreau să le ard pe rug, nu pe toate. Unele le-am pus în rame și le-am agățat pe pereții din capu-mi, ce-și au vopseaua cojită. N-am fost cuminte, așa că nu aștept cadouri și bomboane. Sunt băiat mare, știu, încă dorm cu dinozaurul meu croșetat, galben. Odată, (noapte) mi-am ridicat pleoapele și-am decoperit o turmă de indivizi deformați de viermi, în cămăși albe și cu sacoșe din polietilenă pe cap, lângă patu-mi. Imaginează-ți. Vreau să te rog să mă aperi de puterea întunecată și nedeslușită ce-mi gâdilă timpanele. E turbată! O să se termine tragic, așa că te implor pune în sacul tău antidotul. Devastează monstrul ce mă pândește după bradul împodobit, cu rânjetul cusut de urechi, alungă cioarele ce călcâiul mi-l ciupesc. Ahile. Nu-ți cer mult și nici puțin, mi-a șoptit nu știu care, că pentru tine, nimic nu-i imposibil, așa că te rog, salvează-mă. Dovedește-mi! Creierul meu ofilit și-a plăsmuit călăul. De propriul gând îs răstignit...

   O să-ți pregătesc biscuiți și lapte.

   Să ai grijă, am întins capcane nemiloase.

Cu drag și disperare, Nimeni.