Russian Roulette.

     El trece printre oameni, ca un fierestrău printr-un copac uscat. Se îmbracă în negru, ca să nu fie observat, dar cum să-și ascundă aripile de demon? Are colțurile gurii bătute în pioneze și ochiul traspirat. El e o păpușă Voodoo. Prin crăpăturile buzelor secate poți să observi încă, rujul vișiniu, lăsat de o femeie, în cine știe ce an. El aprinde din când în când, candela de pe al fericirii mormânt, smulge câte o buruiană de pe inima ambalată în ciment. Își aprinde în gând o țigară și aleargă după vânt. El lipește o scoică de ureche, ca să audă glasul speranței. Strică clepsidra, ca să facă un castel de nisip, împreună cu Paranoia. E în impas. El știe adevărul adevărat, flacăra veșnică - o să se stingă. E manipulat cu niște sârme, de o fiară băloasă, care tot el a creat-o, o numește - Frică. Da, ăsta-i motivul pentru care a devenit cuier pentru măști. E fals, pentu că nu vrea să fie trădat a suta oară. Ajunge atâta ocară. 

     Azi, o să joc cu ea Ruleta Rusească. În caz că norocul mă abandonează, i-am lăsat un cadou sub masă.

     Dinamită.