Romeo fără Julieta.

     Julieta nu-l mai iubește pe Romeo. Shakespeare a aruncat adevărul în toaleta de lemn de după subconștientul lui. Defapt, povestea, dacă-mi permiți să o numesc așa, are alt final. Unul banal, botezat în aceiași apă cu drama. Pe dânsa a furat-o Cronos, a crescut și a uitat cine și-a jupuiat pielea, ca să nu o atingă gerul. Colțișorii i-au devenit acum periculoși, robinete prin care curge veninul. Singurul trup pus în sarcofag, a fost al Dragostei. A găsit-o cu altul în pat. Și de atunci, e mut, orb și surd. La apariția primei stele pe cer, el dorința și-o șoptea ” Vreau să nu ne despartă nici secera, iar dacă o s-o facă, vreau să fiu îngropat cu ea ” se pare că acea coluțurosă sursă de lumină, era defectă. Nu-i poți șterge lacrimile ce-i curg pe dinăuntru. Pic, pic, pic. El umblă prin cârciume cu Singurătatea, îi sărută gâtul. Morala e că nu trebuie să-ți dezgolești în fața nimănui sufletul, sub chipuri nepătate se ascund canibali. După rău vine bine și după bine-rău, asta o știi și tu. Oamenii iubesc roboții fără de sentimente, oferă-le dragoste și o să facă din ea covor, pentru ușa de la intrare. Ea a dezasamblat Paradisul ce l-au construit împreună. Romeo nu o mai iubește pe Julieta.