Amintirile ca suvenir.

     Bălăcește-te în inima mea nămoloasă, miss. Cerul azi s-a îmbrăcat în smoching pentru tine. Toate scrisorile înmuiate în iubire târăște-le în grădină, please. Clătește-le bine cu benzină. Asta-i ultima scurgere de cerneală, ultima încordare a degetelor lihnite de foame pe pix. Sorry, n-am găsit plic. Poetul care ți-a dedicat rând după rând, acum nu știe ce să-ți scrie... 

     Te rog să nu te înveți a zbura de pe vreun pod, să nu-ți legi de gâtul fin, vrio funie lustruită cu săpun, okay? În dragostea ta plauzibilă a devenit imposibil de locuit, așa că mi-am strâns catrafusele și-am plecat, fără să-ți las pe buzele coapte vriun kiss. Pentru fiecare pas prostesc am să plătesc, știu. Colecționez cuie pentru propriul sicriu. Mi-am sculptat în coastele mele de marmură cuvîntul ”trădător”, ca să nu uit cum ți-am furat apa și te-am părăsit în mijlocul unui pustiu. Ne revedem în infern, mica mea sirenă. Bye, bye.  

                         P.S. Ai un chibrit?